La înființarea clubului, în 1947, exista o formație de volei a armatei – mai precis a marinarilor militari – care activa într-un campionat local pe litoral. Această echipă a fost transferată la București și efectivul ei completat cu alți sportivi militari din capitală, între care Vasile Moraru, Cicero Danielescu, Petre Cosmănescu și Romel Platon.

Debutul noii formații a avut loc în cadrul unui campionat regional, chiar în luna septembrie 1947, după care, în campionatul următor, avea să termine neînvinsă competiția.

Evoluția voleibaliștilor militari, ca și valoarea recunoscută a acestora, eternele dueluri cu principalii adversari Rapid și Dinamo – toate acestea sunt apreciate acum ca o deosebit de importantă contribuție la dezvoltarea voleiului românesc. Voleibaliștii steliști au încântat publicul spectator, prin evoluțiile lor, nu doar în competițiile interne, ci și în cele internaționale. În anul 1955, în palmaresul secției intra prima medalie, de argint, cucerită la Campionatele Europene de componenții reprezentativei României Emilian Mitroi și Ștefan Roman. După numai un an, avea să apară și medalia de argint la Campionatele Mondiale din 1956, prin contribuția sportivilor Constantin Mitroi, Alexandru Mușat și Ștefan Roman.

Remarcabilă a fost evoluția echipei de volei Steaua și în cupele europene de club – Cupa Campionilor Europeni și Cupa Cupelor – mărturie în acest sens stând cele 5 medalii de argint și 3 de bronz cucerite între anii 1967 – 1990 grație unor generații de sportivi talentați printre care Gyula Bartha, Cornel Chifu, Sorin Macavei, Petre Ionescu, Florin Mina, Viorel Manole, Neculai Pop, Constantin Chițigoi și mulți alții.

De asemenea, secția se poate lăuda și cu o medalie la Jocurile Olimpice de vară – bronzul cucerit la ediția de la Moscova 1980 de componenții reprezentativei naționale Cornel Chifu, Sorin Macavei, Viorel Manole, Florin Mina și Neculai Pop.

În evoluția sa, secția de volei nu a traversat întotdeauna perioade dintre cele mai fericite. Un moment de impas l-au constituit și transformările din perioada 1998-1999, care au culminat cu o cădere vertiginoasă a echipei și chiar ieșirea ei din prima divizie a campionatului național, un an mai târziu.

După depășirea acestui șoc și revizuirea completă a lotului de jucători, noua echipă pierdea în 2001, într-un final dramatic, barajul de calificare în primul eșalon al campionatului național – lucru care avea să-l reușească însă în anul următor, 2002.

Performanțele s-au lăsat însă așteptate, iar echipa a oscilat între prima și a doua divizie națională, privind totuși cu încredere către viitor datorită evoluției peste așteptări a juniorilor, care au înregistrat rezultate promițătoare: echipa României, cu George Grigorie, Cătălin Stoenete și Mihai Criste în componență, a câștigat, în 2013, medalia de bronz la campionatul balcanic de la Kladovo din Serbia, iar la campionatul balcanic pentru cadeți de la Odzak, din Bosnia, aceiași sportivi cucereau medalia de aur. Dacă ar fi să judecăm după aceste performanțe, la care adăugăm „greutatea” tradiției și palmaresului secției, acest lucru ne-ar îndreptăți să apreciem că, în scurt timp, voleibaliștii militari își vor regăsi drumul spre prima scenă a țării și se vor afirma din nou, ca odinioară, în competițiile internaționale.

Certitudinea celor de mai sus survine din faptul că echipa de volei masculin a promovat pe merit sportiv în Liga Naţională, primul eșalon valoric din România, în 2014, iar Cătălin Emilian STOENETE, Bogdan BERCU, Filip CONSTANTIN şi antrenorul George GRIGORIE componenţi ai lotului naţional de juniori al României s-au calificat la Campionatul European juniori 2015.

În sezonul 2016 – 2017, echipa de seniori a confirmat ascensiunea valoricã, ocupând în final loc IV, poziție ce permite evoluția la nivel internațional în competițiile europene.