Bazele secției de natație au fost puse în anul 1949, aceasta datorându-se în primul rând entuziasmului unui grup de înotători militari conduși de locotenentul Paul Tudor, printre care se găseau militarii în termen Alexandru Munteanu, Ernest Patrichi, Dan Avramescu, Dan Constantinescu, Dumitru Gheorghe și Gheorghe Marinel.

Începutul a fost destul de timid. Exista, desigur, mult entuziasm, dar lipsa unui antrenor – atât pentru înotători, cât și pentru jucătorii de polo (în linii mari aceștia se confundau) – se făcea tot mai simțită. Deși prima performanță oficială fusese înregistrată în palmaresul secției, prin cucerirea titlului de campion republican în proba de 100 m fluture de Ernest Patrichi – după care au urmat, în același an, încă 6 titluri republicane – era clar că pregătirea comună a înotătorilor și poloiștilor nu putea asigura premisele pentru obținerea de rezultate notabile.

O delimitare concretă a înotătorilor de jucătorii de polo, cu antrenamente specifice pentru fiecare grup în parte, s-a produs începând cu 1951, iar efectele au fost imediate: pe tabloul campionilor naționali prezențele înotătorilor militari s-au dublat.

Grupul înotătorilor militari – în frunte cu regretatul Titus Groza, răpus de o boală gravă în plină glorie sportivă, Lisbeth și Hubert Book, Sanda Eftimiu-Platon, Iosif Novac și Felix Heitz – se bucura de acum de un frumos prestigiu. Alături de ei, frații Klaus și Herbert Wittemberger, au dominat ani în șir spectaculoasele dispute ale ”icarilor” trambulinei.

Perioada ’50-’70 a fost una de creștere considerabilă a secției, în care înotătorii au adăugat noi galoane valorii sportive, unii dintre ei atingând chiar nivelul internațional. A fost perioada în care s-au remarcat Nicolae Firoiu, Ingrid Ungur, Ștefan Ionescu, Alexandru Schmaltzer și Mihai Mitrofan – acesta din urmă aflat printre cei mai buni performeri din lume ai probei de 200 m bras în 1958 și calificat în semifinalele cursei olimpice de la Roma 1960.

Adevărata consacrare internațională a secției avea să vină însă mult mai târziu. Debutul l-a constituit performanța unei tinere de numai 15 ani – Loredana Diaconescu, care reușea să aducă în palmaresul secției primele medalii europene, cucerind titlul de campioană europeană la juniori II în probele de 100 m liber și 200 m liber în 1989. Aceeași sportivă devenea vicecampioană europeană la juniori I în 1993 și apoi campioană europeană în 1994, an în care o regăsim și în finala probei de 4×200 m liber din cadrul Campionatelor Mondiale.

Debutul Loredanei Diaconescu anunța o perioadă cu adevărat strălucită a secției, perioadă marcată de spumoasa evoluție a ”băieților antrenorului Nicolae Tat”: Nicolae Ivan și Nicolae Butacu.

În 1995, Nicolae Butacu cucerea prima medalie europeană de seniori – argint în proba de 200 m spate, ca și prima medalie mondială, împreună cu Nicolae Ivan – bronz în proba de 4×100 m liber.

Din 1995 până în prezent, secția s-a impus cu autoritate pe plan intern, aducând anual în palmaresul clubului cele mai multe titluri de campion național, ca și rezultate deosebite pe plan internațional.

Băieților antrenorului Ivan i-au urmat „băieții profesoarei Doina Sava” (o adevărată șlefuitoare de talente) – Dragoș Coman, Cezar Bădiță și Felix Maestru, care s-au remarcat prin performanțe deosebite în toate competițiile internaționale – campionate europene, mondiale sau jocuri olimpice.

”Familiei” profesoarei Doina Sava i se alăturau, la începutul anilor 2000, două tinere speranțe: Camelia Potec (medaliată cu bronz la campionatele mondiale din 2001) și Valentina Brat (vicecampioană europeană de juniori în 2001). Iar rezultatele au continuat să apară: în anul 2003 Dragoș Coman a cucerit medalia de bronz (400 m liber) la Campionatele Mondiale de la Barcelona, pentru ca, un an mai târziu să adauge în palmares încă 3 medalii (una de bronz la Campionatul Mondial din S.U.A și alte două, tot de bronz, la Campionatele Europene de la Madrid).

Același an, 2004, a fost unul de excepție pentru natația stelistă. Camelia Potec a cucerit 4 medalii la europenele de la Madrid, Spania (o medalie de aur și titlul de campioană europeană la 200 m liber, o medalie de argint la 400 m liber și două medalii de bronz la 800 m liber și ștafeta 4×200 m liber). Sportiva s-a clasat pe locul secund în clasamentul general 2003-2004 al Cupei Mondiale și a obținut nu mai puțin de 11 titluri de campioană națională. Însă, totul a culminat cu cel mai dorit titlu din cariera unui sportiv. La Jocurile Olimpice de vară de la Atena, Camelia Potec a cucerit medalia de aur la 200 m liber și titlul de campioană olimpică – primul din istoria natației românești.

Stelista Camelia Potec nu s-a oprit însă aici. În următorul an ea a devenit campioană mondială universitară, iar în 2006 a cucerit încă 3 medalii de aur și una de argint la Campionatele Mondiale Militare, pentru ca în 2009 să stabilească un nou record european al probei de 1500 m, în cadrul concursului internațional de natație de la Paris.

După retragerea Cameliei Potec și a lui Dragoș Coman, performanțele înotătorilor roș-albaștri pe plan internațional nu au mai fost atât de răsunătoare. Dar ei au continuat și continuă să domine competițiile interne, în care lupta cu noile școli de natație constituite în jurul bazinelor acoperite construite în ultima perioadă în țară, devine tot mai strânsă.

1 2 ►