Alpinism, escaladă, schi alpinism

Secția de alpinism a armatei a luat ființă la sfârșitul anului 1949, ca răspuns al Casei Centrale a Armatei (CCA) la un memoriu privind nevoia de a înființa secții de alpinism pe lângă asociațiile sportive.

Interesul și susținerea armatei au fost benefice, iar rezultatele nu au întârziat să apară, realizându-se astfel, premiere de escaladă pe stâncă sau de iarnă. Totodată se parcurg în premieră creste muntoase în condiții de vară și de iarnă, cum ar fi: Piatra Craiului, Făgăraș, Retezat, Rodnei, integrale ale Carpaților Meridionali, Orientali sau chiar ale întregului lanț Carpatic românesc.

1952, martie – parcurgerea în premieră de iarnă a crestei Munților Făgăraș, de la Porcești la Rudărița (Emilian Cristea, Radu Constantin).

Emilian Cristea

1953, martie – parcurgerea în premieră de iarnă a crestei Muntilor Rodnei (Emilian Cristea, Aurel Irimia, Mărgărit Blăgescu).

1953, mai – iulie – parcurgerea în premieră a crestei Arcului Carpatic românesc, de la Avram Iancu, Munții Apuseni, la Herculane, Munții Cernei, pe o distanță de 1350 km, în echipa Emilian Cristea, Aurel Irimia, Ion Dragomir.

1953, septembrie – după 7 ani de eforturi, 100 de zile de pregătire efectivă, 23 de bivuacuri în perete, se finalizează în premieră Fisurile Albastre, de către Aurel Irimia și Radu Constantin, fiind primul traseu de grad 6 din Munții Carpați.

1955, 20 februarie – 26 martie – se parcurge în premieră, iarna, creasta Carpaților Meridionali  în echipa Emilian Cristea, Aurel Irimia, Ladislau Karacsony.

Secția de alpinism a armatei a funcționat până în 1960 la CCA București, iar după acest an conducerea Ministerului Apărării Naționale a înlesnit apropierea de „terenul de joacă”, astfel între 1960 – 1961 fiind parte a Clubului Ofițerilor Brașov.

 În perioada 11.11.1961 – 11.08.2000 alpinismul este una din secțiile de bază ale Asociației Sportive Armata Brașov; în perioada 11.08.2000 – 31.12.2017 trece în compunerea Clubului Sportiv Aplicativ Militar Bucegi Predeal, iar de la 01.01.2018 să revină „acasă” la Clubul Sportiv al Armatei Steaua București.

Participantă activă la instruirea alpină a vânătorilor de munte, prin formarea unui mare număr de alpiniști militari, prin susținerea elaborării instrucțiunilor și a manualelor cu tematică de specialitate, prin marcarea traseelor pentru instrucție alpină și participare la organizarea și buna desfășurare a competițiilor aplicativ-militare, secția de alpinism și-a dovedit deplina utilitate și strânsa legătură cu nevoile unei armate moderne.

Valoarea disciplinei schi alpinism și-a spus cuvântul mereu și în alcătuirea loturilor reprezentative ale României, militare sau civile, astfel că marea majoritate a componenților loturilor de alpinism, schi alpinism și escaladă au fost și sunt sportivi și tehnicieni ai ASA Brașov și CSAM Bucegi.

În deceniul șase al secolului trecut, competiția în alpinism era prohibită pe plan internațional, constituind o potențială sursă de mare risc, dar „vremurile” pe care le trăim au început să-și pună amprenta, iar lucrurile sunt în schimbare și pe plan internațional. Apariția panourilor artificiale de escaladă și numărul tot mai mare de practicanți de schi alpinism, au fost elemente de presiune pentru forul internațional care se ocupă de alpinism, UIAA – Uniunea Internațională a Asociațiilor de Alpinism.

Creșterea numărului de competiții presupune implicit și o presiune tot mai mare asupra federațiilor naționale și UIAA, care se adaptează cu greu schimbărilor. Cu toate acestea, organizațiile care se ocupă de escaladă și de schi alpinism sunt recunoscute și devin parte a UIAA.

ICC – International Council for Climbing Competition apare în 1997, iar ISMC – International Council for Ski Mountaineering Competition în 1999. Au urmat câțiva ani în care reforma în UIAA nu  a avut loc, iar cele două sporturi, escalada și schi alpinismul și-au dezvoltat activitatea continuă, având o țintă clară: Jocurile Olimpice. În 2007, escalada și în 2008, schi alpinismul se rup de UIAA și devin independente,  aparând astfel IFSC – Federația Internațională de Escaladă și ISMF – Federația Internațională de Schi Alpinism.

A fost un drum lung și anevoios, dar sportivii militari au fost acolo și cu eforturi deosebite au reușit să „sară” în primele trenuri.

Valoarea sportivă a secției a putut fi demonstrată și datorită unei conjuncturi favorabile, astfel colaborarea între armate, concretizată prin parteneriatul dintre ASA Brașov și TSKA Alma Ata a deschis uriașe oportunități pentru alpiniștii din România, pentru explorarea munților Caucaz și Pamir.

1977, iunie – expediția ASA Brașov în Munții Pamir (URSS) Dumitru Chivu, Miklos Nagy, Nae Cojanu, Cezar Manea și Abel Ritisan  au escaladat pereții de stâncă și gheață, cucerind succesiv vârfurile Cim Targa (5487 m), Mirali (5180 m) și Aurandak, pe care au arborat tricolorul românesc.  Expediția a fost condusă de col. Gheorghe Suman și antrenorul Matei Schenn.

Matei Schenn

Anii 80’ au adus la Armata, tineri cățărători de mare valoare: Dionisie Daro, Ion Scânteie, Costel Cojanu, Gigi Jinga (doar pentru perioada stagiului militar), secondați de experimentatul Nae Cojanu și antrenorii Dumitru Chivu și Matei Schenn.

1981 – expediție ASA Brașov în Munții Caucaz (URSS). Dumitru Chivu, Nae Cojanu, Dionisie Daro și Ion Scanteie atacă și se „cațără” pe peretele sudic al Ushbei (4737 m).

1983 – august – Dionisie Daro, Ion Scânteie, Nae și Costel Cojanu (ASA Brașov), Ion Cojanu (Torpedo Zărnești) se „cațără” pe vârful Elbrus, Munții Caucaz (URSS).

1983 – Republica Democrată Germană, Dionisie Daro câștigă competiția internațională de escaladă individual, repetă performanța în 1984, în echipă cu Ion Scânteie și în 1985, în echipă cu Ion Scânteie, Gigi Jinga și Costel Cojanu).

1986 – Yalta (URSS), Cupa Europei Escaladă. Daro Dionisie ocupă locul 3 în proba individuală și împreună cu Gigi Jinga (Torpedo Zărnești) se „cațără” și pe podiumul echipelor, reușind cele mai bune performanțe din escalada sportivă românească.

1986 – expediția ASA Brașov în munții Pamir (URSS). Echipa condusă de Matei Schenn și formată din Dumitru Chivu, Dionisie Daro, Nae și Costel Cojanu, Cezar Manea și Gigi Jinga (Torpedo Zărnești) ating vârful Lenin (7134m).

De la introducerea schi alpinismului în România, ASA Brașov a dominat competițiile cu autoritate. Astfel la ediția pilot, cea din 1995 în Bucegi, participanții au parcurs secțiunile în urcare, mai mult pe jos decât pe schiuri. Echipamentul de schi alpinism era foarte greu de găsit și marea majoritate a echipelor au venit cu schiuri de alpin, cu legături securit și în loc de piei de focă foloseau fulare!  După cele două zile ale competiției, echipa ASA Brașov, în componența Dionisie Daro, Daniel Marc câștigă și devine prima campioană națională la schi alpinism.

1996 – ASA Brașov (Marc Daniel-Clinciu Lucian) participă și reușesc un loc 5 la prima balcaniadă de schi alpinism în Munții Volos (Grecia).

1998 – Marc Daniel face parte din expediția românească pe Nanga Parbat 8125m. Se încearcă atingerea vârfului pe dificila rută Schell, din peretele Rupal. În partea superioară ruta atinge creasta Mazzeno și trece pe versantul Diamir. După încercări deosebit de grele, vremea potrivnică îi oprește pe Marc Daniel și Imre Szöcs la altitudinea de 7650m.

2000 – martie – Maliovitza (Bulgaria), Campionatul Balcanic. Echipa Clinciu Lucian (ASA Brașov) și Janos Török reușește să obțină argintul,  prima medalie internațională pentru schi alpinismul românesc.

2002 – ianuarie, Serre Chevalier (Franța) – echipa României, formată din „armatiștii”, Lucian Clinciu, Nicu Jinga și juniorul Silviu Manea participă la primul Campionat Mondial de Schi Alpinism. Silviu Manea obține un incredibil loc 11 în proba individuală, juniori.
Au urmat în același an, titlul balcanic la echipe și locul 11 în Cupa Europei, tot la echipe (Lucian Clinciu, Silviu Manea) într-o cursă ținută la Kalavryta (Grecia). În aceiași cursă, Nicu Jinga și Vlad Roșca Metaxa sosesc pe poziția a treia a podiumului balcanic.

2003 – martie, High Tatra (Slovacia) – Silviu Manea devine vicecampion european la juniori. În același an, Lucian Clinciu și Silviu Manea repetă performanța balcanică din 2002 și câștigă din nou, de această dată la individual, sosind în același timp.
2004 – ianuarie, Tambre (Italia) – participăm la prima Cupă Mondială de schi alpinism din istorie, cu echipele Silviu Manea-Ionut, Galițeanu Ionuț și Daniel Marc-Lucian Clinciu. În martie 2004, la Campionatul Mondial din Val d’Aran (Spania), Silviu Manea sosește al V-lea la individual tineret, iar la ștafeta seniorilor ocupă poziția a VII- a (Ion Galițeanu, Lucian Clinciu, Silviu Manea de la CSAM Bucegi).
2005 – februarie –  Andorra, Campionatul European: Într-o dimineață extrem de rece, -25 grade Celsius și un vânt tăios care spulberă zăpada pe crestele Pirineilor, Silviu Manea face o cursă bună și ocupă locul V în cursa de individual tineret și XXI la seniori.

Și a sosit luna martie, la Jasna, Slovacia, în condiții similare munților noștri, Silviu Manea „alunecă” incredibil pe pantele înghețate ale Tatrei și câștigă Finala Cupei Mondiale de tineret, și o meritorie poziție a treia în clasamentul general al Cupei Mondiale la tineret.

Au urmat ani foarte buni, cu eforturi, dar și cu rezultate pe măsura pasiunii și dorinței celor „câțiva” implicați. Între timp „trenul” mondial al schi alpinismului a crescut viteza tot mai mult spre țelul final: Jocurile Olimpice. Presiunea la care sunt supuse țările mici, începând cu 2007,  este tot mai mare, iar România începe să piardă din viteză,  ajungând în 2009 să piardă definitiv contactul, din lipsa asigurării unor fonduri minime. Nu ne gândim aici la resursele necesare pentru pregătire, echipament ori participare la competiții, asta este un aspect ulterior, ci ne referim la primul lucru necesar, plata taxei de membru al Federației Internaționale de Schi Alpinism.

Între 2009 și 2014, schiorii alpiniști militari au participat la competițiile interne, la competiții externe militare și civile de tradiție, dar care nu se aflau în calendarul ISMF și au readus în prim plan câteva din performanțele extraordinare ale predecesorilor, astfel:

– 2011, mai 15-23 – parcurgerea solo, doar pe jos și pe schiuri a Carpaților Meridionali, cu plecare de la Predeal și sosire la Herculane (400km, 9 zile)

– 2013, 13 aprilie – 9 mai – parcurgerea solo, pe jos, pe schiuri și pe role a intregului Arc Carpatic Românesc, cu plecarea și sosirea la Sarmisegetuza Regia (1300 km, 27 zile).

Din 2015, revenim pe scena internațională, cu participări la Campionatele Mondiale și Europene din Elveția și Italia, obținând rezultate care ne trezesc la realitate și ne arată încă odată, dacă mai era nevoie, nivelul la care a ajuns schi alpinismul românesc, dacă ne raportăm la performanțele enunțate anterior:

– loc 12 la Echipe seniori (Silviu Manea-Viorel Pălici) – Campionatul Mondial Italia 2017;
– loc 14 la Sprint seniori (Viorel Palici) – Campionatul Mondial Italia 2017;
– loc 9 ștafetă seniori – Campionatul Mondial Italia 2017.

Antrenorii:
De-a lungul existenței sale, disciplina sportivă schi alpinism a Armatei s-a impus ca una dintre cele mai valoroase din România, renume construit cu foarte multă muncă, pasiune și sacrificii, de corpul de antrenori care s-a succedat la cârma echipei: Emilian Cristea (1949-1978), Matei Schenn (1975-1984), Dumitru Chivu (1978-1995), Dionisie „Denco” Daro (1988-2000) și Lucian Clinciu (din 2000 până în prezent).