O echipă care și-a desfășurat activitatea potrivit capriciilor iernii. Era frig, îngheța apa patinoarelor: hocheiștii își îmbrăcau ”armurile” și ieșeau pe gheață. De nu, rămâneau la ”gura sobei” și continuau să-și facă planuri despre cum vor juca, cu cine vor juca… Aceasta se petrecea la începutul anilor ’50, când hocheiul se practica în România exclusiv pe patinoarele naturale.

Începuturile secției au fost cât se poate de modeste și sunt legate de ambiția unor sportivi militari din cadrul ASA Cluj. Eforturile acestor hocheiști nu au rămas fără rezultate căci, în primăvara anului 1951, se înființa în mod oficial echipa de hochei a CCA, avându-l ca antrenor pe regretatul Gheorghe Buia. În această perioadă s-au pus bazele tehnice și organizatorice ale secției, au fost selecționați o serie de jucători, s-a desfășurat o imensă muncă de pregătire.

În 1952, sub conducerea tehnică a antrenorului Mihai Flamaropol, echipa militară participă pentru prima dată în Campionatul Republican și produce o surpriză de proporții, calificându-se a treia la egalitate de puncte cu echipa campioană. După numai un an, în 1953, hocheiștii militari își trec în palmares primul lor titlu național, fără să fi cunoscut înfrângerea, la capătul unui tur de forță: 11 partide – 11 victorii, 125 goluri înscrise și doar 5 primite.

Printre autorii acestei performanțe: Zoltan Czaka, Nicolae Zograffi, Ion Ganga, Adam Heintz, Gheorghe Benea, frații Francisc și Ștefan Peter. De atunci, seria succeselor sportivilor steliști a continuat aproape neîntrerupt.

După primele performanțe din perioada ’53-’59, a urmat echipa anilor ’60, în rândurile căreia evoluau hocheiști de mare valoare internațională – Geza Szabo, Dezideriu Varga, Valentin Ștefanov, Alexandru Kalamar, Anton Biro, Anton Crișan, Lajos Vakar – aceștia reușind să aducă în palmaresul secției chiar o medalie de argint la Universiada de iarnă din 1966.

Formația anilor ’70 a deschis incredibila serie de titluri naționale câștigate consecutiv, dar a contribuit definitiv și la afirmarea internațională a hocheiului românesc. Jucătorii steliști aflați în număr mare în rândurile echipei naționale au reușit performanța deosebită de a califica România în ”Grupa A” a Campionatului Mondial, acolo unde evoluau monștrii sacri ai hocheiului din echipele Rusiei, Cehoslovaciei, Angliei, Suediei sau Statelor Unite. Printre hocheiștii acestei generații îi regăsim pe talentații Geza Szabo, George Justinian, Constantin Nistor, Alexandru Hălăucă, Traian Cazacu, Vasile Popa, Ioan Ioniță, Valerian Netedu, Ion Gheorghiu, Tiberiu Mikloș sau Adrian Olinici.

Alături de aceștia, în perioada ’80-’90, marile performanțe ale secției au purtat semnătura unor nume noi, între care Ion Berdilă, Vasile Huțanu, Cornel Chiriță, Nelu Alexe, Cristian Daia, Marian Dospin, Marius Gliga, Vasile Pogăcean, Dănuț Gigi Popovici, Ion Stanciu sau Ion Zaharia.

Deși alte echipe ale clubului au urcat mai sus în marile competiții europene, echipa de hochei deține numărul record de titluri naționale câștigate de la înființare până în prezent.

Patruzeci de campionate naționale s-au încheiat urcând la final formația militară pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Generații de hocheiști purtând culorile roș-albastre au dominat hocheiul românesc, Steaua fiind de altfel și echipa românească cu cele mai multe prezențe în fazele avansate ale Cupei Campionilor

Perioada de după ’90 a fost marcată de intensificarea duelurilor sportive dintre Steaua și Sport Club Miercurea-Ciuc, care au înlocuit vechea tradiție a confruntărilor Steaua – Dinamo. Investițiile masive în hochei făcute în zona Harghitei nu au reușit să încline balanța în fazele finale ale campionatului decât mult mai târziu, echipa militară reușind să câștige titlu după titlu, cupă după cupă.

Din anul 2006, când echipa militară cucerea ultimul titlu de campioană națională din palmaresul său, hocheiștii steliști au pierdut supremația în campionat ca urmare directă a lipsei unui patinoar propriu, care să asigure condițiile necesare de pregătire, dar și de formare a unei pepiniere proprii de jucători. Cu toate acestea, ei nu au cedat și au reușit să compenseze aceste lipsuri printr-o dăruire totală, care a adus în vitrina clubului două noi Cupe ale României, cucerite în 2008 și 2012.

Eroul acestei perioade – de fapt un liant între nu mai puțin de trei generații de hocheiști – l-a constituit fără îndoială faimosul Ioan Timaru, căpitan atât al echipei Steaua cât și al naționalei României, cel care a participat din teren, de pe gheață – alături de alți coechipieri de renume din generația sa – Viorel Nicolescu, Andras Kostandi sau portarul Adrian Catrinoi – la două momente de reconstrucție totală, care au salvat echipa militară și au asigurat continuitatea unei tradiții de-a dreptul impresionante.