Ștefan Birtalan (75 de ani), dublu campion mondial și cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, a încetat din viață pe 27 mai, în jurul orei 6:00. Vicecampionul olimpic de la Montreal, din 1976, era internat la Spitalul Fundeni de ceva timp.
Unul dintre cei mai valoroși handbaliști ai României, a făcut carieră la Steaua. A câștigat 12 titluri de campion, dar și Cupa Campionilor Europeni în 1977. A jucat 14 ani fără întrerupere la echipa națională adunând 231 de meciuri. Fostul inter stânga a marcat 993 de goluri, fiind pe locul 3 în clasamentul all-time după Vasile Stângă (1414) și Robert Licu (1054).
După ce a renunțat la activitatea de jucător, Ștefan Birtalan a fost antrenor la Steaua, la națională, conducător și membru în Consiliul de Administrație al Federației Române de Handbal. Ca antrenor, cu Steaua, a fost de șase ori Campion al României și a câștigat trei Cupe ale României.
Ștefan Birtalan a slujit Armata română din momentul în care a fost încadrat în 1969 și până s-a pensionat, cu gradul de colonel, în 1994.
Ultimele luni din viață au fost un calvar pentru fostul mare handbalist. Le-a trăit doar prin spitale. Făcea naveta între Fundeni și casă. Ciroza a recidivat.
”Acum două zile am fost ultima dată la el. Nu mai putea să vorbească. Șoptea așa ceva, spunea câteva cuvinte, după care adormea. Doamne, un munte de om ca el, să-l vezi într-o asemenea stare…”, declară Cristian Gațu, fostul său coechipier.
”Lumea e nedreaptă. Nu poate să moară așa repede un asemenea om. Un om și un handbalist incredibil. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a spus plângând și Vasile Stângă.
”Rămâne în amintirea noastră cu valoarea lui omenească și apoi ca jucător. Nu merita să aibă o asemnea soartă. Am vorbit cu el, acum trei zile, pe telefon cu video. Avea săracul, furtune peste tot, în gură, în nas”, a declarat și Werner Stockl. Uriașul pivot își cere scuze, plânge. ”La generația noastră totul a fost frumos. Nu-mi vine să cred că Bibi Birtalan nu mai e. Anul trecut, la aniversarea mea de 70 de ani, a fost prezent. Atunci l-am văzut ultima dată pe viu, cum se spune”, adaugă Stockl, stabilit acum în Germania.
Nea Bibi nu mai e! Dar va rămâne veșnic în amintirea noastră drept ”tunarul” Europei, handbalistul care rupea plasele porților adverse. Va rămâne zâmbetul său cald, vorba sa domoală de ardelean, glumele sale fine.
Clubul Steaua este alături de familia sa în aceste clipe grele. Dumnezeu să-l ierte!
