Integrala Steaua București – 34 de ani – Episodul 8

Sevilla – 07 mai 1986

… era, la Sevilla, o zi călduroasă cu temperaturi de peste 30 de grade Celsius. Pe Stadionul Ramon Sanchez Pizjuan urma să se dispute finala Cupei Campionilor Europeni, între FC Barcelona și Steaua. Un număr de 70 000 de spectatori, majoritatea simpatizând echipa catalană, au asistat la partidă. 
 
Un grup restrâns de suporteri și jurnaliști români a primit aprobare pentru efectuarea acestei deplasări. Prima repriză s-a desfășurat pe lumină naturală, sub soarele puternic al Andaluziei. Jocul a fost echilibrat, cu un ușor avantaj teritorial al Barcelonei. Steaua a jucat în alb deoarece la tragerea la sorți de la ședința tehnică Barcelona a fost favorizată și și-a păstrat culorile tradiționale, roșu și albastru. Carrasco și Marcos Alonso au avut unele ocazii periculoase la poarta lui Duckadam, iar Alexanco, cel care ulterior va fi antrenor în fotbalul românesc, a dirijat foarte bine formația gazdă. În echipa Barcelonei străluceau Schuster și Archibald, doi stranieri de valoare. 
 
Repriza secundă a adus pe gazon, de această dată la lumina reflectoarelor, o echipă a Stelei mult mai mobilă și mai dispusă la fotbal de calitate, la ofensivă. Așa se face că steliștii au avut câteva ocazii bune de a marca prin Pițurcă, scăpat aproape singur cu portarul, dar și prin Boloni, Bărbulescu, Majearu sau Balint, care au încercat poarta de la distanță. Tentativele lui Boloni și Bărbulescu, șuturi puternice, pe poarta lui Urutti, pe finalul primelor 90 de minute, putea însemna golul decisiv. 
 
Surpriza de proporții a fost introducerea antrenorului secund Anghel Iordănescu, în minutul 73 al jocului. El făcuse rocadă cu marele absent, Tudorel Stoica, suspendat. Stoica fusese trecut pe raportul oficial drept antrenor secund, în vreme ce Iordănescu a îmbrăcat tricoul cu numărul 13. Puiu avea deja o proeminentă șuviță de păr alb și era la câteva zile după împlinirea vârstei de 36 de ani. El a driblat fin, a pasat, a făcut presing, lipsa de activitate competițională în ultimii trei ani nefiind absolut deloc resimțită. Iordănescu intrase, teoretic, pentru 17 minute de joc, dar a jucat mai mult de o repriză, incluzând în această socoteală și prelungirile. El a jucat excelent lângă Boloni și Majearu, iar cooperarea cu Balint și ambii fundași laterali denotă că a fost un adevărat cap limpede al echipei. Mai târziu, într-un interviu, Iordănescu avea să dezvăluie că această strategie fusese pusă la punct de acasă, el dorind să se retragă într-un astfel de meci de mare importanță.
 
După cele 90 de minute regulamentare scorul a rămas alb, 0-0. În prelungiri, ambele echipe au dat dovadă de pragmatism, asumarea riscurilor fiind mult mai moderată. Au presat mai mult catalanii, însă lipsa de prospețime fizică a fost evidentă în ambele tabere. Nu a fost deci de mirare că nu s-a înscris, iar în minutul 120 tabela de marcaj era, în continuare, imaculată.
 
Așa că s-a ajuns la loteria rusească a loviturilor de departajare din punctul de pedeapsă. Barcelona mai trecuse prin acest supliciu și în semifinale,  când o eliminase, prin acest procedeu, pe IFK Goteborg, campioana Suediei. 
 
Majearu a executat primul, telefonat, pe centru, iar portarul spaniol a parat. Duckadam a plonjat apoi în dreapta și a apărat șutul lui Alexanco. A urmat Boloni, dar al doilea specialist stelist la 11 metri a ratat la fel ca și Majearu. Duckadam ne-a păstrat însă vii speranțele, plonjând din nou în dreapta sa, pentru a doua paradă, la execuția lui Pedraza.
 
Iar loteria a continuat cu Lăcătuș. Acesta și-a luat elan și a șutat puternic, sub bara transversală, imparabil. Steaua deschidea scorul la Sevilla. Pichi Alonso, percutantantul atacant introdus în prelungiri, a trimis iarăși în dreapta lui Duckadam, iar cerberul stelist a ghicit din nou direcția, scoțând a treia oară.
 
Balint a executat fără complexe, cu un șut plasat, la colț, în dreapta lui Urutti, așa că Steaua s-a distanțat la 2-0. A venit rândul lui Marcos Alonso, al patrulea executant catalan. pentru Duckadam șutul urma să fie, conform declarațiilor sale ulterioare, 200 la sută pe colțul stâng. Acolo s-a dus și Duka, iar mingea s-a oprit între mănușile sale uriașe. Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni. Ilie Bărbulescu, desemnat al cincilea executant, nemaiavând de ce să șuteze, a sprintat imediat spre trofeu, ignorând protocoalele oficiale. Duckadam a pornit și el în fugă spre centrul terenului, în vreme ce de la microfonul televiziunii publice Teoharie Coca Cosma, sub imperiul emoțiilor, anunța că suntem finaliști, rostire rămasă celebră pentru antologia crainicilor sportivi de limbă română. Câțiva ani mai târziu, după accidentul care îl va scoate din circuitul de performanță, Duckadam va recidiva. În poarta Vagonului Arad, în tururile inferioare ale Cupei României, el va apăra două lovituri de departajare pe terenul celor de la Bihoreana Marghita, calificându-i mai departe pe vagonari. 
 
Așa s-a scris, succint, cea mai frumoasă realizare din toate timpurile a fotbalului românesc. Artizanii acestei performanțe au fost:
 
Duckadam și Stîngaciu – portari;
Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Weissenbacher – fundași;
Stoica, Majearu, Balint, Bălan, Pistol – mijlocași;
Lăcătuș, Pițurcă, Radu II – atacanți.
 
Emerich Jenei, Anghel Iordănescu, Vasile Iordache – antrenori;
Ioan Alecsandrescu – conducător;
Cristian Gațu – președintele secției de fotbal.

Declarațiile campionilor:

Emerich Jenei: „Echipa care a câștigat cupa a crescut la Steaua. Rezultatele înainte de finală au fost la îndemâna noastră. Am fost îngrijorați de această finală. La Sevilla, dimineața, înainte de joc, am ieșit într-un parc și jucătorii au observat culorile roș-albastre pe străzi. Au venit la mine să-mi spună și eu le-am zis că sunt români care au venit la meci să ne susțină. Prin asta le-am temperat emoțiile. Cu greu l-am putut determina pe Iordănescu să fie rezervă și să intre pe teren. Câteodată exagera cu driblingurile, dar când l-am trimis în teren i-am spus să țină mingea, să meargă cu ea din poartă-n poartă. Toți jucătorii și-au dorit să câștige. Înainte de joc le-am spus: „Mă băieți e o echipă foarte bună, dar și noi trebuie să arătăm că suntem foarte buni și am ajuns la valoarea noastră adevărată”.

Anghel Iordănescu: „Am crezut cu toții în șansa noastră, a fost un moment unic ca antrenor și jucător. Deși nu mai jucasem de mult timp, la insistențele lui Emerich Jenei și Valentin Ceaușescu, am acceptat să intru în teren dacă era nevoie. Am intrat pentru 30 minute, dar am jucat 60. Personal sunt bucuros că am câștigat Cupa Campionilor Europeni. La acel meci miracolul a fost Helmuth Duckadam și puterea grupului. Echipa a făcut o partidă bună, surpriza a fost organizarea jocului și disciplina tactică”.

Tudorel Stoica: „Suntem echipa care formată numai din jucători români am reușit să câștigăm Cupa Campionilor Europeni în 1986 și Supercupa Europei în 1987. Dacă ar fi existat VAR-ul în 1986 câștigam și Cupa Intercontinentală la Tokio, golul marcat de Ladislau Bölöni fiind valabil. Am dominat fotbalul europen cu o semifinală în 1988 și o finală în 1989. Reușita este cu atât mai mare deoarece am câștigat la Sevilla, în Spania, contra Barcelonei. Performanța s-a datorat și conducătorilor de la acea vreme: Ion Coman, Constantin Olteanu, Ion Alecsandrescu și Valentin Ceaușescu”.

Victor Pițurcă: „Pentru acest meci am fost destul de relaxați. Eram considerați outsideri. După meciul cu Anderlecht Bruxelles, am mers la masă cu Valentin Ceaușescu care ne ținea la curent cu rezultatul meciului Barcelona – IFK Göteborg. În tur câștigase Göteborg cu 3 – 0 și noi speram să se califice. Barcelona a câștigat returul cu 4 – 0, iar bucuria victoriei din meciul cu Anderlecht s-a cam dus. Finala a fost un meci dificil, greu, dar noi am jucat cu plăcere. Eu cred că din punct de vedere valoric noi eram mai sus decât Barca. La penaly-uri Helmuth a apărat și așa victoria a fost de partea noastră. În timp ne-am dat seama de importanța victoriei, de faptul că eram campionii Europei”.

Gabi Balint: „Deschid ochii și sunt campion european! Visez? Ce mai contează. Plutesc? Da!!! Îmi zăresc colegii alergând ca nebunii spre portarul nostru. Bărbulescu a luat-o în altă direcție. Unde naiba fuge ăsta?! Plec și eu spre Duckadam, dar nu pot să alerg. Sunt amețit. Nu-mi vine să cred. Îl caut pe Belo din priviri, pe Lăcătuș, pe Loți… dar văd doar niște jucători îmbrăcați în alb care nu seamănă cu ai mei. Noi eram roș-albaștri. Doar în acele culori îi recunoșteam cu ușurință. Ne îmbrățișăm cu toții, suntem fericiți, suntem campioni, suntem români!!! Îl caut iar pe tata în tribună cu privirea și nu reușesc să-l găsesc. Oricum e în sufletul meu. Mama şi soră-mea la Sângeorz-Băi, sigur plâng în acest moment. Dar plâng de fericire. Lacrimile curg și pe obrajii noștrii. Hai, dați-ne cupa! Nu mai avem răbdare când primim medaliile. Vrem cupa! Uite-l pe tata! Și ochi în ochi cu el, acum izbucnesc în plâns. Și acum îmi dau seama ce-am făcut. În sfârșit, s-a sfârșit! Tot ce-mi doresc e să mă odihnesc”.

Alături de aceștia și-au adus aportul mult mai mulți tehnicieni și diverși specialiști pe care, din păcate, nu îi putem enumera fără teama de a omite pe cineva. 
 
La sosirea în țară, pe aeroportul din Otopeni, steliștii au fost întâmpinați de peste 15 000 de oameni care, în puterea nopții, s-au dus pe jos, în coloane, din București.  Pe 12 mai 1986, delegația stelistă, având în posesie trofeul original al Cupei Campionilor Europeni, alături de copia în miniatură, a fost primită în vizită oficială de președintele Republicii Socialiste Române, Nicolae Ceaușescu, la Consiliul de Stat, atunci acordându-se distincții jucătorilor, antrenorilor, cadrelor și tehnicienilor. Această zi, 12 mai 1986, conform epocii, a fost declarată de jurnalistul Horia Alexandrescu, drept cea mai frumoasă a fotbalului românesc.
 

Meciul a înregistrat şi două recorduri la acea dată, ambele în dreptul echipei Steaua: cele patru penalty-uri apărate l-au inclus pe Helmuth Duckadam în Cartea Recordurilor și Anghel Iordănescu este singurul din Europa care într-un singur meci a câştigat Cupa Campionilor Europeni în dublă ipostază, jucător şi antrenor.

În onoarea performanței de acum 34 de ani, astăzi, la ora 19.00 Radio Vocea Armatei va difuza înregistrarea penalty-urilor de la Sevilla, în comentariu actual. Ascultătorii pot fi alături de acele momente irepetabile, la adresa http://voceaarmatei.presamil.ro. 

 

 

Distribuire social media