Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Rareș Dumitrescu povestesc amintiri din viața de sportiv, evocând-o pe Ana Pascu. Femeia cu suflet blând care a crescut și format generații de scrimeri, „oameni de nădejde pentru societate”, cum îi plăcea ei să spună.
E greu să vorbești despre Ana Pascu la trecut. Marea doamnă a scrimei românești a plecat dintre noi la 77 de ani. A făcut-o demn, fără a supăra pe nimeni. Ultimele luni din viață au fost grele, dar nu s-a plâns de asta niciodată. A rămas o femeie puternică, echilibrată, așa cum a fost toată cariera. A fost genul de om care, dacă a putut, a ajutat cu bucurie, cu mărinimie. Ana Pascu a fost dublu medaliată cu bronz la JO. Ca sportivă, a concurat doar sub culorile Stelei!
Scrima românească îi datorează enorm. Nu e om care să fi făcut mai mult. Sportivii, antrenorii de pe planșă, îi sunt datori. Toată viața lor. „Fără doamna Pascu noi nu am fi existat”, o spun separat, pe un ton stins, trei sportivi emblematici pentru scrima românească: Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Rareș Dumitrescu.
„Fără doamna Ana Pascu, noi nu am fi existat!”
Ana Maria Popescu este cea mai bună spadasină pe care a dat-o scrima românească. A fost de cinci ori desemnată cea mai valoroasă spadasină a lumii. Magnet de trofee și medalii, Ana recunoaște și ea că-i datorează foarte mult doamnei Ana Pascu. „Pierderea doamnei Pascu este incomensurabilă pentru scrima românească și cred că pentru tot sportul românesc. De ce nu și pentru scrima internațională pentru că, pe lângă activitatea pe care a avut-o la FRS, să nu uităm câți ani de zile și-a adus aportul la federația internațională”, a spus Ana Maria.
Copilul rebel nu a început cu dreptul amintirile cu Ana Pascu. „Eu trebuie să recunosc, nu am fost întotdeauna copilul ascultător sau sportivul disciplinat. De multe ori am ieșit din tipare. Cea mai pregnantă amintire a mea, vizavi de doamna Pascu, a fost la finala Campionatului Mondial de juniori de la Antalya, acum mulți ani. Imnul competiției era o melodie plină de energie și eu dansam în ritm de dans chiar în finală, în momentul în care domnul Dan Podeanu îmi dădea indicații. Momentul a revoltat-o peste măsură pe doamna Pascu care mi-a transmis un mesaj prin unul dintre colegi și nu înțelegea cum, în loc să fiu concentrată la finală, eu m-am apucat să dansez. M-am evervat teribil și am zis: o să vă arăt că pot să și dansez, dar o să vă fac să mă felicitați la final! Cred că acest lucru l-a apreciat cel mai mult la mine doamna Pascu. M-a lăsat să și greșesc!”, spune nostalgică marea noastră campioană.
„Noi fără doamna Ana Pascu nu am fi existat. Noi ca și scrimă. Îi datorăm foarte multe, iar de acum înainte datoria mea și a colegilor din federație este să ducem mai departe moștenirea pe care dânsa a lasat-o”, a încheiat Ana Maria Popescu.
Ne-a luat în brațe și ne-a spus: <Iubitele mele, fetele mele dragi!>
Simona Gherman își aduce aminte de multe momente petrecute alături de fostul președinte al Federației Române de Scrimă. „Doamna Pascu a fost atât de ancorată în scrima românească, în scrima internațională, încât o întâlneai la toate competițiile. De la copii și juniori până la seniori”, a declarat Simona.
„La fiecare concurs ea ne lua în brațe și mereu ne încuraja. Ne spunea ori <iubitele mele>, ori <fetele mele, dragele mele>. Țin minte ca acum momentul în care ne-a pus la gât medaliile de campioane olimpice, la Rio. Noi plângeam, ea lăcrima. Am simțit că și pentru ea, care venea după momentul Colectiv, în care-i murise fiul, a fost ca o alinare sufletească. Cred că pentru ea a fost ultima fărâmă de fericire. Ea a fost mama scrimei românești”, a adăugat Simona Gherman.
„S-a dus acolo Sus, lângă oamenii ei dragi, soțul și copilul. A lăsat multe lucruri bune, nu a trecut degeaba pe acest pământ”
Simona Gherman, campioană olimpică
„De multe ori nu am știut să o apreciem la adevărata valoare!”
Rareș Dumitrescu este campion mondial și european, dar și vicecampion olimpic. Și pentru el, Ana Pascu a fost ca o mamă. „La dânsa găseai întotdeauna un cuvânt bun, o alinare, o încurajare. Dar întotdeauna și o rezolvare. Nu exista problemă pe care să nu o poată rezolva”, spune Rareș.
„După Jocurile Olimpice din 2008, de la Beijing, am vrut să ne lăsăm, mai mulți băieți. A venit la noi și ne-a făcut să ne răzgândim. Când te felicita, o făcea din tot sufletul. Când te certa, o făcea parcă regretând. Îți era ție rușine, de rușinea ei”, subliniază fostul sabrer.
Își amintește și premierile de la Mondiale, Europene, când era tare mândră că-și premiază copiii. „<Vino, la mama! Spune-mi ce ai tu pe suflet?>, te întreba când te vedea supărat. Ea a știut însă să separe întotdeauna viața personală de familia scrimei. În ultimii ani, când a trecut prin mari greutăți, nu ne-a lăsat să o vedem că suferă”, a povestit Rareș Dumitrescu.
Drapelul COSR în bernă
Comitetul Olimpic și Sportiv Român a decis ca, în semn de respect pentru contribuția incomensurabilă adusă de Ana Pascu Mișcării Olimpice, să coboare în bernă drapelul COSR de la Casa Olimpică.
Pentru trei zile drapelul va rămâne în bernă pentru a evoca amintirea uneia dintre figurile marcante ale sportului olimpic din România, Ana Pascu, dar și pentru a-i onora viața, realizările, performanțele și moștenirea pe care a lăsat-o sportului și Spiritului Olimpic al României.
Ana Pascu va rămâne mereu în amintirea celor care iubesc scrima și sportul românesc!
Dumnezeu să o odihnească în pace!
