Etapa căutărilor (ne)concludente
Dacă în episodul trecut al acestei integrale am vorbit despre block-start-ul spre marea performanță, stabilit în sezonul 1975-1976, trecem acum la etapa secundă a planului „Sevilla 86”. Ca orice lucru făcut temeinic, proiectul cerea răbdare, căutări, cizelări, cristalizări.
Steaua a mai câștigat un titlu, în 1977-1978, dar acea generație își atinsese plafonul maximal, din punct de vedere fizic cel puțin. Au rămas câțiva jucători care au creat nucleul ulterior, cum ar fi Sameș, Anghelini, Iordănescu, Florin Marin, Iordache, dar în acei ani lotul a însemnat, practic, un râu curgător.
Ion Alecsandrescu, președinte al secției de fotbal în vremea respectivă, era recunoscut pentru strategia sa notorie, indescifrabilă chiar și de către cei din jur, de a-și selecționa și racola jucătorii de care avea nevoie la echipă. El a fost omul-cheie în construcția acestui angrenaj. Ion Alecsandrescu știa că ingredientul cel mai important al unui proiect de anvergură este răbdarea. Așa că nu s-a descurajat și a știut că nu va găsi formula miraculoasă de la prima încercare. Și-a suflecat mânecile și s-a apucat, muncitorește, de treabă.
Pe poarta clubului militar au intrat, pentru selecție, fără exagerare, sute de jucători din toată țara. Unii au confirmat, alții, doar parțial, iar cei mai mulți deloc, deoarece nu s-au adaptat la rigorile de performanță. Steaua, în vremea respectivă, trata antrenamentele la modul cel mai profesionist, iar mulți jucători tineri veneau cu statut de vedetă locală, de la formațiile provinciale, schimbarea fiind radicală în Ghencea. Iată câteva nume de fotbaliști promițători care au trecut prin malaxorul roș-albastru și care, într-un fel indirect, au contribuit și ei la ceea ce va urma: Adrian Ionescu, Barbu, Ștefan Popa, Florea, Ralea, Serțov, Daniel Milea, Soare, Nițu, Lovaș, Viscreanu, Bolba, Ralea, Turcu, Fâșic, Mureșan, Cămui, Dorel Zamfir, Aurel Stoica etc. Trebuie remarcat și faptul că, pe lângă selecțiile efectuate permanent și în toată țara, staff-ul stelist avea mare atenție pentru creșterea juniorilor din propria pepinieră.
Spre finele etapei de căutări, desfășurate asiduu, cu tenacitate, în Ghencea vin și rămân fotbaliști precum Balint, Majearu, Iovan, Turcu, Câmpeanu II sau Belodedici, care ulterior vor rămâne în grupul Sevilla 86.
Antrenorii echipei, în această perioadă totuși tulbure, au fost Traian Ionescu, Constantin Cernăianu sau Gheorghe Constantin. În perioada respectivă, Steaua a câștigat o Cupă a României, în 1979, a jucat o finală de Cupă și a luat un loc secund în campionat. Mult prea puțin pentru ambițiile clubului militar însă.
La începutul lui 1983, Emerich Jenei se întoarce la Steaua și preia funcția de antrenor principal, iar Ion Alecsandrescu, care lucra în paralel și la Federația Română de Fotbal, renunță la funcția federală pentru a se dedica totalmente Stelei. Emerich Jenei a declarat: „În acea perioadă s-au născut acei jucători fantastici care prin antrenamente și dăruire pe teren și-au dorit să facă performanță. Din punct de vedere psihologic eram foarte puternici. Cantonamentele au fost solicitante, riguroase, dar am reușit să-i determinăm pe jucători să fie serioși și prieteni în teren. A fost un colectiv foarte bun”.
Sezonul 1983-1984 este cel care, să spunem așa, a însemnat ultima etapă pregătitoare înainte de „explozia” finală. Steaua ocupă locul al doilea în clasament, după Dinamo și tot contra dinamoviștilor pierde finala Cupei României. În etapa a 18-a a acelui sezon, prima a returului, pe un frig năprasnic cu zăpadă viscolită, în Ghencea, Steaua susține partida cu numărul 1000 în Divizia A. A fost un 4-0 sec, cu CS Târgoviște, în acest meci istoric pentru club.
Lotul utilizat în acea campanie de antrenorii Emerich Jenei și Victor Stănculescu prindea contur pentru Sevilla:
Portari – Duckadam, Iordache, Gherasim;
Fundași – Pinter, Tătăran, Iovan, Fl. Marin, Belodedici, Fodor, Anghelini, Eduard;
Mijlocași – Laurențiu, Balint, Petcu, Pușcaș, Majearu, Tudorel Stoica;
Atacanți – Adrian Ionescu, Turcu, Câmpeanu II, Lăcătuș, Pițurcă, Diaconescu.
Va urma!
