Misterul Halagian
Ratarea titlului în sezonul 1982-1983 a condus la destituirea cuplului de antrenori Jenei-Stănculescu. Conducerea clubului militar a căutat un alt tehnician valoros, cu dorință de afirmare, așa că s-a apelat la Florin Halagian, în vârstă de 45 de ani atunci, care antrenase pe FC Olt Scornicești. Armeanul a venit împreună cu secundul său, profesorul Victor Dinuț și s-au apucat de treabă. Valorosul Gică Popescu era consilier, acesta fiind unul dintre cei mai experimentați oameni de fotbal ai epocii.
Halagian a primenit echipa cu jucătorii care lipseau, pe posturile deficitare. El s-a implicat personal în rezolvarea transferurilor unor fotbaliști precum Boloni, Stîngaciu, Radu II, Bumbescu sau Bărbulescu. Apoi a inventat tactic, așezându-l pe Boloni lângă Stoica și creând astfel un binom axial indestructibil. Halagian miza pe cuplul de fundași centrali Iovan-Bumbescu, pe Belodedici considerându-l încă prea crud. Lui Iovan, care era al doilea ca vechime la echipă după Tudorel Stoica, i-a dat și banderola de căpitan.
Debutul lui Halagian în noua ediție de campionat, 1984-1985, a fost unul aparte. Steaua a remizat în Ghencea, 0-0, chiar cu FC Argeș, echipă cu care nu demult Halagian cucerise două titluri de campioană națională. Mai mult, Radu II, un alt fotbalist adus din Trivale, a ratat un penalty în minutul 72. La finalul acelui meci, un grup de spectatori rebeli l-au blocat pe Halagian la stadion, cerându-i socoteală.
Mașinăria de fotbal a Stelei a funcționat însă imediat. Steaua a jucat bine în compania celebrei AS Roma, în primul tur al Cupei Cupelor, fiind eliminată cu fruntea sus. Italienii au câștigat numai grație antijocului în acea dublă (1-0 și 0-0). Antrenorul suedez, Sven-Goran Eriksson a apreciat calitatea gazonului din Ghencea, opera maestrului Rudy Conrad. Gazonul era o altă cerință stipulată expres de Halagian.
Inexplicabil, după șapte etape în care Steaua era lider, de la eșaloanele superioare s-a primit ordinul ca antrenorii Halagian și Dinuț să fie dați afară. Steaua era lider cu 12 puncte, fără înfrângere și cu un golaveraj excelent: 13-1. Halagian a acceptat cu fruntea sus această destituire nedreaptă. Secundul său, profesorul Victor Dinuț, câteva luni mai târziu a decedat, iar întâmplarea a fost pusă de Halagian pe seama destituirii de la clubul militar. Deși este doar o supoziție, pare-se că parcursul slab al celor de la FC Olt, după plecarea lui Halagian la Steaua, ar fi iritat familia Ceaușescu, care a vrut astfel să îl pedepsească pe Armean.
Oricum, Halagian a contribuit la ceea ce va urma, Sevilla 86, însă nu i se poate atribui în totalitate munca de creare a echipei.
Steaua a fost preluată de Emerich Jenei, care l-a luat ca secund pe Anghel Iordănescu. Echipa a mărșăluit către event. Steaua a câștigat titlul având un parcurs de regularitate, militarii adjudecându-și și Cupa României după o finală cu Universitatea Craiova, 2-1. În semifinale, pe ”23 August”, Steaua învingea cu 5-0 pe eterna rivală, Dinamo București. În acel meci, în poartă, pe final, a fost introdus Dumitru Stîngaciu, care peste câteva zile urma să aibă nunta.
Lotul utilizat în campania internă care a calificat Steaua pentru ediția de Cupa Campionilor Europeni 1985-1986:
Portari – Duckadam, Stîngaciu;
Fundași – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Tătăran, Laurențiu, Eduard;
Mijlocași – Stoica, Boloni, Balint, Majearu, Pușcaș, Petcu;
Atacanți – Lăcătuș, Radu II, Pițurcă și Soare.
La finalul materialului mai semnalăm două aspecte importante. Steaua a fost sprijinită, în toți acești ani, necondiționat de Direcția Superioară Politică din cadrul Ministerului Apărării Naționale, reprezentarea pe plan extern fiind considerată un obiectiv strategic de țară. Atunci când Steaua cucerea cele două trofee interne, pe Stadionul Heysel din Bruxelles, în mai 1985, se desfășura cea mai tristă finală de Cupa Campionilor Europeni. Juventus Torino învingea Liverpool cu 1-0, dar nimeni nu s-a bucurat deoarece incidentele între fani s-au soldat cu 39 de morți. După incidentul din Belgia, UEFA a luat decizia de a suspenda timp de cinci ani echipele engleze de fotbal, din cupele europene.
