Disciplină sportivă care presupune nu doar talent, ci și multă dăruire, o pregătire conștiincioasă, stăruitoare, gimnastica a fost dintotdeauna una dintre cele mai reprezentative secții sportive ale clubului Steaua.

Primele succese ale gimnaștilor militari sunt legate chiar de debutul lor, în 1950, când tânărul Constantin Scordescu obținea locul I la individual compus, iar echipa clubului se clasa pe primul loc al categoriei a II-a.

Anii de început ai secției au evidențiat performanțele unor sportivi consacrați, precum Mihai Redl sau Ștefan Harko – cel care își trecea în palmares primul titlu de campion național din istoria secției, obținut în 1953, la sol.

Anii ’60 aduc în prim-plan disputele dintre gimnaștii steliști și cei dinamoviști, ca și numele unei noi generații în care îi regăsim pe Gheorghe Stanciu, Gheorghe Grigorescu, Dan Simionescu sau Emil Krastel.

Tot în această perioadă se remarcă un tânăr talent numit Petre Mihaiuc, care ia pe cont propriu ”duelul” Steaua-Dinamo și reușește să-l transforme într-o victorie prin evoluțiile sale la individual.

Perioada de după ’70 aparține în exclusivitate gimnaștilor Nicolae Achim, Petre Mihaiuc, Sorin Cepoi sau Ion Checicheș, cei care aduc secția de gimnastică a clubului în prim planul competițiilor internaționale: campionate europene, mondiale și chiar jocuri olimpice. Alături de aceștia se află și un alt tânăr talent – Mihai Borș – care reușește să se claseze pe un excelent loc 5 în proba de inele la mondialele din 1974 ca, după numai un an, să aducă secției prima medalie europeană – argintul la inele.

Adevărata consacrare internațională a secției se regăsește după anii ’80. Gimnaștii militari au evoluții din ce în ce mai convingătoare în competițiile europene și mondiale, între aceștia remarcând-se nume precum: Emilian Necula (locul 7 la inele la Jocurile Olimpice ’84), Valentin Pântea (bronz la Campionatele Europene ’85, locul 6 la Jocurile Olimpice ’84), Marian Rizan sau Marius Tobă. Capul de afiș al acestei perioade îl deține însă marea speranță stelistă numită Eugenia Golea. Nelipsită de pe podiumul marilor competiții ale lumii, ea aduce în palmaresul secției cele mai importante medalii obținute până atunci, devenind în același timp prima campioană mondială a secției: aur la Campionatele Mondiale din ’87, argint la Campionatele Europene din ’87, argint la Jocurile Olimpice din ’88 – prima medalie olimpică a secției. Ștafeta este continuată după 1990 de noile generații reprezentate de medaliații europeni și mondiali Adrian Gal, Nicu Stroia, Dan Burincă, Adrian Ianculescu, Nistor Șandro sau Iulian Orzață.

Drumul deschis de Eugenia Golea în gimnastica feminină avea să fie continuat cu succes după 1994. Este anul când tânăra Claudia Presecan cucerește titlul de campioană europeană de juniori, dar și primul titlu de campioană mondială la seniori – performanță repetată în anii 1995-1997.

După ce la Jocurile Olimpice de la Atlanta 1996 singura medalie a gimnasticii steliste era cucerită de către Dan Burincă (argint la inele), următoarea ediție, de la Sydney 2000 a readus în prim-plan gimnastica feminină: Claudia Presecan și noua achiziție Loredana Boboc deveneau campioane olimpice.

În noul mileniu, gimnastele steliste nu au lipsit de pe podiumurile marilor concursuri, noi titluri de campioane mondiale fiind cucerite de Loredana Boboc, Carmen Ionescu, Silvia Stroescu și Sandra Izbașa. De asemenea, la toate edițiile Jocurilor Olimpice, ele au fost componente de bază ale lotului național: în 2004, la Atena, Alexandra Eremia și Silvia Stroescu au devenit campioane olimpice pe echipe, Alexandra Eremia cucerind încă o medalie, de bronz, la individual (bârnă). La Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, Sandra Izbașa a cucerit titlul de Campioană Olimpică la sol, la care a mai adăugat o medalie olimpică de bronz, în proba pe echipe. De altfel, acesta a fost cel mai prolific an pentru Sandra Izbașa, care a câștigat și trei medalii la Europenele de la Paris (aur cu echipa și individual la sol, argint la bârnă) și încă două medalii la Cupa Mondială din Germania (aur la sol și bronz la bârnă). Sportiva nu s-a oprit aici. La următoarea ediție a Jocurilor Olimpice din 2012, de la Londra, gimnasta a devenit campioană olimpică la sărituri și a mai obținut o medalie de bronz pe echipe.

Viitorul secției este la fel de promițător, pentru că în anul 2014 a fost inaugurat Centrul Regional de Excelență ”Steaua”. 30 de fetițe, selecționate în cadrul programului național de relansare a gimnasticii românești, se antrenează aici pentru a deveni mari campioane, sub îndrumarea antrenorilor emeriți Eliza Stoica, Gheorghe Neagu, Marius Vintilă și a coregrafei Mariana Ristea – cei care, de-a lungul timpului, s-au dovedit adevărați șlefuitori de talente.