Deși sporturile de luptă se bucură de o lungă și veche tradiție în cadrul clubului, nu la fel se întâmplă și-n cazul acestei secții. După cum se știe, karate-ul este un sport care s-a practicat multă vreme la o scară foarte restrânsă, fiind recunoscut în România în mod oficial abia după 1990, când a luat un avânt deosebit.

Numeroase cluburi și asociații apărute în țară pentru o serie de stiluri recunoscute internațional, precum și înființarea federațiilor de specialitate, au determinat o evoluție rapidă în plan profesional, dar și creșterea considerabilă, vertiginoasă chiar, a numărului de practicanți la nivel național.

Bineînțeles că acest ”curent” nu putea trece pe lângă clubul reprezentativ al armatei, care s-a aliniat ”modernismului” prin înființarea, în anul 2000, a secției de karate.

Măiestria antrenorului Ioan Suciu și posibilitatea identificării unei arii largi de selecție au fost tot atâtea argumente în acest sens.

Iar așteptările au fost, nu împlinite, ci depășite atunci când, în chiar anul înființării sale, în palmaresul secției avea să intre nu numai primul titlu național, ci și primul titlu de campion mondial obținut de Laurențiu Encică.

Un pas cu dreptul al tinerei secții, ale cărei performanțe au continuat să apară și în anii următori, contribuind cu succes la întregirea palmaresului general al clubului, care astăzi numără 13 titluri la Campionatele Mondiale și 24 la Campionatele Europene.

Printre cei care au scris și încă scriu istoria acestei discipline se numără George Grigore – medaliat cu bronz la Campionatul European de Karate Goju-Ryu din 2003, Paul Popa – campion mondial de seniori la Goju-Ryu și vicecampion mondial la Shotokan în 2010, Cristina Panait – campioană mondială cu echipa de Shotokan a României în 2011 și 2013, vicecampioană mondială la individual în 2011, sau Francesca Gogot – dublu medaliată cu bronz la Campionatul European din 2014.