Ar fi greu de conceput ca secția de tir a unui club militar să nu fie una dintre cele mai prestigioase, dată fiind aria deosebită de selecție pentru segmentul de performanță al sportului concentrării, preciziei și stăpânirii de sine. Că așa stau lucrurile, ne-o demonstrează evoluția și remarcabilele performanțe din palmaresul trăgătorilor steliști.

Secția a luat ființă în 1947 prin desfășurarea unui concurs cu largă participare militară. Cei mai buni trăgători – colonelul Constantin Alexe, maiorii Emil Grigoriu, Constantin Dabija, Paul Negrilă, Grigore Ioanide și Liciniu Ciplea – au format atunci nucleul de bază al secției. Iar startul a fost cât se poate de bun, anul organizării secției (1948) aducând și primele titluri de campioni republicani prin Liciniu Ciplea, la pușcă mitralieră, și Teodor Holdiș, la pistol militar.

Ani de-a rândul, zeci și zeci de trăgători talentați au impus dominația aproape neîntreruptă a clubului pe plan intern, exprimată astăzi în cele peste 1.000 de titluri de campioni naționali cucerite în toată această perioadă.

Cât despre debutul pe plan internațional, acesta a fost unul de-a dreptul fulminant: la Jocurile Olimpice de la Helsinki 1952, sportivul militar Iosif Sârbu stabilea un nou record olimpic în proba de pușcă liberă, cucerind totodată și primul titlu olimpic din istoria sportului românesc.

A urmat, apoi, prima medalie la Campionatele Mondiale – medalia de argint cucerită în 1958 la pușcă liberă echipe de Dinu Vidrașcu, Iosif Sârbu și Valentin Enea, ca și prima medalie europeană, tot de argint, cucerită în 1959 de Valentin Enea și Nicolae Rotaru.

În anii ’60, o nouă serie de trăgători militari avea să se remarce în competițiile internaționale, între aceștia aflându-se și primul campion mondial al secției, Virgil Atanasiu (1966).

Alături de Virgil Atanasiu, la marile performanțe ale secției de după 1970 aveau să contribuie și alți sportivi renumiți, printre care Marin Stan și, în special, Corneliu Ion – al cărui palmares individual ar umple singur o pagină întreagă.

Anii ’80 au purtat amprenta remarcabilelor succese ale lui Corneliu Ion – campion olimpic la Moscova în 1980 și vicecampion olimpic la Los Angeles în 1984, vicecampion mondial cu echipa în 1982, împreună cu Marin Stan, Grațian Calotă și Virgil Suciu.

Ștafeta olimpică a lui Corneliu Ion avea să fie apoi preluată cu succes de talentatul Sorin Babii, campion și recordman olimpic la Jocurile Olimpice de la Seoul, în 1988.

După 1990, evoluția pe plan mondial a trăgătorilor steliști a însemnat, la fel ca și în celelalte perioade, un lung șir de performanțe și recorduri. După recordul olimpic și medalia de bronz la J.O. de la Barcelona 1992 ”semnate” de Sorin Babii, au urmat titlurile de campioni mondiali cucerite de taleriștii Ioan Toman și Marin Matei, în anul 1995.

În aceeași perioadă s-au remarcat prin evoluțiile din competițiile europene și alți sportivi printre care Constantin Țârloiu, Vlad Cuza, Valentin Stan, Adrian Tudor și Iulian Raicea.

După 2000, pe lângă succesele pe plan intern și-au făcut remarcată disponibilitatea pentru performanțele internaționale nume noi, printre care Iulică Cazan, Valenin Stan, Marius Vasile, Gloria Crețu sau Ioan Toman – cel care, în 2007, a cucerit medalia de argint în proba de talere la Campionatul Mondial de Tir de la Nicosia.

În anul 2011, o tânără își anunța prezența pe podiumurile marilor competiții. Junioarea Roxana Tudose a cucerit medalia de aur și titlul de campioană europeană în proba de pușcă 60 de focuri culcat, stabilind totodată un nou record național al probei. În următorul an, talentata sportivă a câștigat concursul internațional de tir Shhoting Hopes de la Plzen, Cehia, stabilind un nou record național, pentru al doilea an consecutiv. Roxana Tudose a continuat seria recordurilor naționale și în anul 2014, la Campionatul Mondial de seniori din Spania. Tot în 2014, longevivul sportiv Ioan Toman a câștigat Concursul Internațional de talere din Ungaria.