Povestea stelistei Magdalenei Rusu, fata care a plecat de acasă ca să practice canotajul, deși nu fusese selecționată! Campioană mondială în barca de 8+1, Magda descrie senzațiile unei curse intense, dar și momente inedite din cantonamentele României.
Magdalena Rusu a devenit luna trecută campioană mondială cu barca de 8+1 a României, la Campionatele Mondiale de la Racice (Cehia). În barca de 8+1, Magda este numărul 1, „bow”, cum se numește în termen de canotaj. Despre primele două canotoare din barcă, se spune că sunt cele mai tehnice. „Cabinetul tehnic”, cum a mai fost denumit. Cu asta se poate lăuda Magdalena Rusu. Și cu faptul că, într-o cursă, numărul 1 trece primul linia de sosire. Se bucură practic, primul!
Legitimată la Steaua, Magda a împlinit pe 30 septembrie 23 de ani. A sărbătorit cu tort, a primit multe flori. A ajuns acasă în dulcea Bucovină pentru a-și încărca bateriile și pentru a o lua de la capăt. Magda ne-a dezvăluit câteva dintre reperele carierei sale, despre ceea ce înseamnă canotajul și ce-și dorește de la viitor.
„Nu canotajul m-a ales pe mine, eu l-am ales pe el!”
Magda Rusu a povestit și cum s-a apucat de canotaj. Se întâmpla în toamna anului 2010, avea doar 11 ani. Născută la Baia, lângă Fălticeni, într-o familie cu 5 copii, Magda este penultima dintre frați. „Fuseseră la noi în școală, să facă selecție la canotaj. Dar în clasele mai mari. Eu fiind în clasa a patra, nu m-a văzut nimeni, deși eram cea mai înaltă din clasă”, explică sportiva. Suferind pentru faptul că nu fusese și ea printre copiii aleși, Magda și-a pus părinții să se intereseze cum poate ajunge să practice canotajul. „Știu că a sunat cumnatul meu la federație și așa am ajuns la Olimpia București”, detaliază Magda primii ei pași în canotaj.
„Am stat la București trei ani, după care m-am întors la Fălticeni, pentru că am aflat că și acolo e club de canotaj. Eram mai aproape de casă”. La 18 ani s-a întors la Snagov și tot atunci a ajuns și la Steaua București.
Își aduce aminte și de primele medalii luate la canotaj. „La 11 ani, la Naționalele de la Iași, am luat medalie de bronz în simplu. Prima medalie internațională a fost tot una de bronz. În 2016, la Europenele de juniori de la Trakai, în Lituania, cu barca de 8+1”, spune Magda.
„Nu plâng niciodată, eșecurile mă întăresc!”
Acum un an de zile, Magda Rusu a făcut parte și din barca de 8+1 a României care termina doar pe 6 finala la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Nu s-a gândit însă niciun moment să abandoneze lupta, să se retragă. „Am 23 de ani, sunt prea tânără. Eu, sincer, mă gândesc la Los Angeles 2028, nu la retragere. Doamne ajută doar să fiu sănătoasă”, spune Magda.
Niciodată după o cursă ratată, după un eșec, Magda nu plânge. „Eu mă descarc enervându-mă! Nu știu cum să explic. O nervozitate a dorinței să fii mai bun, ca să spun așa. Și la fel când nu îmi iese un antrenament. Mă enervez atât de tare că următoarea cursă, sau următoarea pistă, o fac de trei ori mai bună. Nu plâng pentru că ar fi dovadă de slăbiciune”, consideră canotoarea.
Povestea medaliei de aur de la Europene
La Campionatele Europene de la Munchen, barca de 8 plus 1 a României a trecut prima linia de sosire, dar s-a impus abia pe ultimii 300 de metri. Britanicele au controlat cursa din start și au luat o bancă avans. S-au sufocat pe final. „Europeanul ăsta a fost foarte puternic. Marea Britanie a aliniat cel mai puternic opt pe care l-a putut face. După cum s-a văzut am fost șapte echipaje. Atâtea echipaje la Europene nu am prins eu niciodată! Era clar că se întâmplă ceva acolo. Programul a fost făcut în așa fel încât toate țările să poată dubla în opt. Toate finalele erau sâmbătă, singura de duminică a fost cea de opt. A fost o bătaie a federațiilor mai mult decât a țărilor. Așa a făcut și Antonio. A pus cele mai puternice fete în barca de 8+1”, a povestit Magda.
Așa s-a ajuns ca barca României să fie formată din Simona Radiș și Ancuța Bodnar (campioane și la dublu vâsle), Ioana Vrînceanu și Denisa Tîlvescu (aur la dublu rame), Mădălina Bereș, Magdalena Rusu, Amalia Bereș și Iuliana Buhuș (medaliatele cu bronz de la patru rame).
„România are cel mai bun timp pe ultimii 500 de metri dintre toate țările!”
Marea Britanie a avut o tactică specială în finala de la 8+1 de la Europene. „Au început foarte puternic cu dorința de a se distanța de noi, să nu le mai ajungem. Știau ca dacă suntem acolo, cu ele, pe ultimii 500 de metri, nu au nicio șansă. Și asta pentru că, toate bărcile din România, uitați-vă pe timpi, pe ultimii 500 de metri trag foarte tare. Noi, la 8+1, avem cel mai bun timp, de departe. Nu le-am lăsat să se ducă mai mult de 12 metri, adică o barcă. Și când am trecut pe ultimii 500, fiecare știa ce are de făcut. Pe ultimul 250 deja eram călare pe ele. Ne-am dus ca din pușcă!”. Satisfacția se poate citi pe chipul Magdei, ochii îi sclipesc de bucurie, atunci când povestește.
România l-a avut la Europene, pentru prima dată la cârmă pe Adrian Munteanu. E cârmaciul de la barca băieților de 8+1. A făcut practic schimb cu cârmăcița Victoria Petreanu. „A fost o experiență minunată. A fost prima dată cu un băiat. Am ieșit cu el la Snagov, dar cârmacii de obicei în timpul concursului se schimbă, nu se comportă ca la antrenament. Cum și noi sportivii ne schimbăm în timpul probei. Ce să spun? A fost fenomenal. Nu mai era chestia aia cu <Hai, fetelor, suntem cele mai bune!>. Acum el spunea <Sunteți cele mai bune! Arătați-le cine sunteți!>”.
„Nu poți să le arăți adversarilor slăbiciunile. Ți-e rău, dar tu le zâmbești!”
Magdalena Rusu ne-a povestit apoi și cum au stat lucrurile la Mondialul de luna trecută, de la Racice.
„În calificări a fost o cursă puțin ciudată. Am fost luate, cred prin surprindere. Fiind doar șase bărci înscrise, adică locul în finală era asigurat, nu ne așteptam să se tragă așa de tare. Ne așteptam să câștigăm cursa, dar când pleci prea sigur pe tine, ușor arogant, ești surprins. A fost bine că a fost în calificări. Ne-am udat cu apă, cum se spune, și neam trezit”, povestește Magda.
A fost foarte nervoasă după acea cursă. „Îmi venea să le mănânc pe fete, așa sunt eu, dar tot răul spre bine. Cred că dacă am fi câștigat seria, posibil să nu fi mers atât de bine în finală. De exemplu, Statele Unite a câștigat seriile și nici măcar nu au luat medalie”, explică sportiva.
Recunoaște că, plecând în finală de pe culoarul 1, ar fi putut avea parte de o pistă defavorabilă, cu vânt contră, cum se spune în limbajul canotorilor. „Ne-am asumat cumva riscul ăsta. Din fericire, pista de la Racice nu e una cu mari diferențe de culoare. Nu contează culoarul decât dacă vântul bate foarte tare. Sunt piste, cum sunt cele de la Rotterdam sau Brandenburg, la care culoarele contează enorm”, declară Magda. România a câștigat titlul mondial mai clar ca niciodată. „Mă bucur că am fost și eu în barca asta!”.
Magda descrie și stările prin care un sportiv trece în timpul cursei. „Este senzația aia că simți ca nu mai poți, te ard coapsele, brațele, gâtul. Îți vine să abandonezi, să lași ramele, că nu mai poți! Dar atunci intervine conștiința care îți zice că nu mai e mult, că trebuie să dai totul pe ultimii metri”.
Și când cobori din barcă, chiar dacă ți-e rău și picioarele nu te mai ascultă, nu ai cum să arăți asta. „Să le arăți celorlalte țări că ești slab, că nu mai poți? Tu trebuie să fii fluturaș, să zâmbești, să stai dreaptă! Încerci să te detașezi și să te bucuri de rezultat. Mie îmi vine să țip, să mă descarc! Altfel, ești amețită, te doare capul de la efort, îți vine să vomiți… Toate echipajele sunt la fel însă, toți sportivii se țin tare”, povestește Magda.
I-au făcut botezul Victoriei
La Mondiale, în barca fetelor de 8+1 nu a mai fost cârmaci Adrian Munteanu, așa cum se întâmplase la Europene. Victorie Petreanu a revenit în barca fetelor. „Sincer, mă așteptam să fie Adrian cârmaci, după rezultatul de la Europene, dar nu m-a deranjat că a fost Victoria. Noi o preferăm pe ea pentru că este fată, iar băieții îl preferă pe Adrian pentru că este băiat. Dar chiar amândoi sunt foarte OK, și nu contează cine ne ghidează”, subliniază Magdalena Rusu.
La finalul cursei, fetele au aruncat-o pe cârmăciță în apă. „I-am făcut botezul. A fost prima medalie de aur la Mondiale. Ce a zis? Doar ce putea să zică când ai medalia la gât? Apa era foarte rece, ea săraca era și răcită, a doua zi nu mai putea vorbi”. În canotaj, doar cârmacii au parte de botez, dar Magda promite că dacă va ieși bine la Jocurile Olimpice, toate fetelor se vor arunca în apă!
Ce le-a spus Simona Radiș fetelor din barca de 8+1 înainte de marea finală!
Magdalena Rusu a vorbit și despre colega sa de la Steaua, Simona Radiș. Noua stea a canotajului românesc și mondial. Simona a cucerit aurul mondial la dublu vâsle, alături de Ancuța Bodnar. La 40 de minute după acea finală, a urcat din nou în barcă, de această dată în cea de 8 plus 1. Și nu pe orice loc, ci pe cel al strocului! „Nu am fost surprinse să o vedem pe Simona în barcă. I-a luat locul Denisei pentru că ei îi era foarte rău, toată noaptea de dinainte vomitase, a avut dureri de cap. Era într-o stare în care nu mai putea concura și asta tot cauza curselor pe care le-a tras. S-a acumulat oboseala în cazul ei”, spune Magda Rusu.
„Singura care îi putea lua locul era Simona Radiș. În dimineața finalelor, Simona a aflat cu o ora înainte să plece în dublu. A venit la noi și ne-a spus. <Vreau să trag cu voi, să luptăm pentru aur. Dar, vă rog, dacă nu va ieși bine, să nu dați vina pe mine!>. Toate am avut încredere în Simona. Ea e un fenomen. Cred că dacă mai urca într-o barcă, a treia, ar fi câștigat și acolo. Degajă forță, impresionează prin tot”, își descrie Magda colega.
