Au trecut 27 de ani de când cei doi titani ai rugby-ului românesc și stelist, Răducu DURBAC și Florică MURARIU, au plecat printre stele, căzuți la datorie în timpul Revoluției din 1989.
Ca în fiecare an, CSA „Steaua București” a adus în această dimineață un omagiu celor doi sportivi cărora destinul le-a fost anulat fără recurs într-un final trist de decembrie. Desfășurată la Monumentul Eroilor din Complexul Sportiv „Steaua”-Ghencea, solemna ceremonie a început cu o slujbă de pomenire oficiată de un sobor de preoți și a continuat, pe un frig pătrunzător, cu depănarea poveștilor țesute în jurul celor doi foști campioni ai sportului cu balon oval.
Fără lacrimi sau tremur de groază, rudele și apropiații celor doi au zâmbit trist, s-au cuibărit câteva minute lângă monumentul înălțat în templul din Complexul Sportiv și au părut că se opresc din istorisiri de teamă să nu zvârcolească tragedia sfâșietoare din decembrie 1989. Le-au fost alături oficiali și personalități marcante ale clubului militar, precum și componenții echipelor de rugby roș-albastre – seniori și juniori – jucători care-și ghidează pașii în carieră citind filele îngălbenite ale poveștii celor doi și admirând imaginile alb-negru cu balonul oval mânuit cu îndemânare de Răducu DURBAC și Florică MURARIU.
Cei doi s-au dus acolo unde, de milioane de ani se duc toți oamenii. Au plecat însă mult prea devreme, lasând în urma lor suflete amputate de durere, palmaresuri imaginare, mii de povești și un turneu de rugby organizat an de an.
Apropiații celor doi au astupat rănile, dar nu le vor da voie să se vindece niciodată. Prin ceea ce au făcut în sport, dar și pentru țară, Răducu DURBAC și Florică MURARIU nu au devenit doar modele pentru copiii care vor să-și croiască un drum pe terenul de rugby, handbal, baschet, polo, hochei sau fotbal, ci și modele pentru toți românii care au reacție, care nu depun armele cu una cu două, care-și iubesc la infinit țara.
