Sportul românesc are poveştile sale savuroase, care nu trebuie decât să fie descoperite şi aduse în atenţia publicului. Aşa se întâmpla şi în 1948, la Jocurile Olimpice de la St. Morritz, din Elveţia, ediţia de iarnă.
Staţiunea elveţiană a găzduit şi 22 de sportivi români. Printre cele mai haioase momente olimpice se numără câştigarea unui titlu olimpic neoficial, de către patrula militară a României. Povestea am aflat-o de la Constantin Vlădea, nonagenarul schior român, participant la acea sărbătoare sportivă. Alături de Vlădea, patrula militară a României a mai fost deservită de Ion Coske, Cornel Crăciun şi Ştefan Ionescu. Conducător era căpitanul Vasile Scârneci. Toți puseseră bazele clubului Bucegi Predeal, în anul 1943, care apoi a fost absorbit de AS Armata.
Schiorii noştri s-au clasat finalmente pe un onorabil loc 7, cu un timp de 3 ore, 16 minute şi 24 de secunde. Povestea haioasă abia acum începe însă, la finele istovitoarei curse.
Comisia Medicală Olimpică introdusese în acel an un test experimental realizat prin analiza urinei care viza testarea nivelului de pregătire al sportivilor. În funcţie de nivelul de albumină din urina sportivilor, recoltată la finele cursei, se scarifica starea de oboseală a competitorilor. Schiorii români nu au putut face faţă eprubetelor înmânate de medici. Căpitanul Scârneci, care în aşteptarea patrulei noastre se încălzise cu mai multe ceaiuri, a rezolvat spinoasa problemă a umplerii recipientelor.
Cum testul era doar experimental, nu angaja sub nicio formă competitorii. După analizele efectuate, Comisia Medicală Olimpică a rămas înmărmurită în faţa rezultatelor, constatând că, schiorii noştri erau aşa de bine pregătiţi încât la finele cursei păreau că nici nu depuseseră efort.
Drept recompensă, patrula noastră militară a fost premiată cu o superbă cupă de cristal şi cu titlul olimpic neoficial de “cea mai robustă patrulă militară”.
Pe unde o fi acea cupă de cristal acum?
Tot în anul 1948, sportivii români s-au întâlnit la St. Morritz cu Regele Mihai I, care tocmai plecase în exil. Acesta s-a arătat nemulțumit de faptul că participanții noștri purtau însemnele Republicii Populare Române, dar nu a putut să facă nimic în acest sens.
Patrula militară era o probă olimpică, din care s-a născut mai târziu biatlonul, compusă din schi fond și tragere cu arma în poligon. Competitorii noștri, conform rezultatelor de la Jocurile Olimpice din 1948, s-au dovedit a fi foarte buni ochitori. Ierarhia tragerilor i-a clasat pe poziția secundă între echipajele prezente în Alpii elvețieni, însă diferența s-a făcut la traseul parcurs pe schiuri.
În orice caz, povestea-unicat a Cupei de Cristal câștigată cu ajutorul direct al căpitanului Scârneci, este una de antologie, iar noi ne bucurăm v-o putem propune în această secțiune.
