Deși puțină lume credita echipa de handbal a Stelei cu șanse, handbaliștii militari au câștigat al doilea meci al finalei Ligii Naționale, în deplasare cu eterna rivală Dinamo București, scor 27-26 (14-12). Victoria are o greutate și mai mare, dacă ținem cont de atmosfera ostilă în care s-a desfășurat această partidă.
Meciul a început cu câteva lovituri de moral ale steliștilor. La chiar prima fază a meciului, roș-albaștrii au atacat de două ori la limita pasivului, dar faza construită cu migală a fost finalizată cu gol de Ionuț Georgescu.
Băieții lui Ovidiu Mihăilă s-au detașat apoi la 4-1 grație contraatacurilor cu Roșu pe post de săgeată. Mai întâi el a pasat pentru aeriana cu Mihalcea, după care a înscris de la semidistanță. Același Roșu a fost, cu două goluri consecutive pe faza a doua, artizanul detașării la 6-3. În apărare, jocul nostru s-a perfecționat din mers, iar hibele de la nivelul pivotului, de unde dinamoviștii au obținut aruncări de la 7 metri, au fost reparate de Johansson și Huba, cu ajutorul interilor care au strâns în centru.
Un alt gol important a fost cel de 9-5, când Georgescu s-a dus spre tușă și și-a amintit de timpurile când juca extremă, înscriind din plonjon. Prestația portarului Tudor Stănescu s-a menținut la cote înalte, goal-keeper-ul nostru având intervenții magnifice, după ce parcă și-a hipnotizat adversarii în poziție de unu contra unu. Mai mult, Stănescu a fost și un lansator excelent de contraatacuri, acesta fiind un atu semnificativ în jocul handbaliștilor steliști.
Importantă a fost și revenirea lui Vujic, după trei săptămâni de absență, el înscriind câteva goluri cu aruncări-trasor, de la distanță.
Steaua a controlat prima repriză, conducând permanent. În pofida dublei inferiorități în care am jucat înainte de pauză, la cabine am intrat cu un avantaj dătător de speranțe, 14-12.
În partea secundă, profitând de efectivul superior, dinamoviștii s-au apropiat la un singur gol. Au atacat însă fără portar pentru egalare, iar intercepția lui Georgescu, urmată de golul marcat din apropierea propriului semicerc, ne-au păstrat în postura de vioara întâi a duelului. Alin Roșu a reapărut la rampă, la momentul oportun, înscriind două goluri din poziție de inter, apoi și Mihalcea a marcat dintr-un unghi foarte ascuțit.
Din păcate, Steaua nu a putut conserva avantajul de trei goluri de pe tabela de marcaj, plus momentul psihologic favorabil, astfel că după o serie de ratări, gazdele au restabilit echilibrul în minutul 42, 21-21. S-a dictat apoi o eliminare controversată la banca noastră, iar Dinamo, la faza următoare, a preluat pentru prima dată conducerea. Am restabilit egalitatea la 22 după o acțiune personală de toată frumusețea a lui Ionuț Georgescu, apoi Stănescu a scos cu piciorul, din șpagat, reasigurând stabilitatea porții. La faza ulterioară, în superioritate, succesivă a adus mingea pe stânga, la Gabi Florea, care a făcut 23-22 în favoarea roș-albaștrilor. Tudor Stănescu și-a continuat evoluția impecabilă, apărând o aruncare de la 7 metri după două fente ale executantului. Momentul respectiv a fost urmat de un altul favorabil nouă, după cartonașul roșu acordat iranianului Moushavi, pentru a treia eliminare temporară. Cu om în plus, Irimescu a marcat de pe semicerc, iar apoi tot el a înscris cu o boltă de efect, pentru 25-23.
Gazdele au revenit și au egalat la 25, după care tabela a ”înghețat” efectiv, ambele echipe alternând ratările. Kostadinovici, după o pasă lungă a lui Stănescu, la o forțare în atac, a marcat un gol crucial, cu două minute înainte de finalul timpului regulamentar. Tensiunea a atins cotele paroxismului, după o nouă egalare dinamovistă, în momentul în care Stavrositu și-a asumat riscul unei acțiuni personale, sub amenințarea jocului pasiv. Conducătorul nostru de joc a marcat și, astfel, a transferat presiunea în tabăra dinamovistă.
Steaua a preluat avantajul, 27-26, iar la ultima fază ne-am apărat excelent, avansat, cu urmărirea purtătorului de balon, astfel că dinamoviștii au găsit târziu culoar spre poarta lui Stănescu, care a fost salvat de bară. Astfel am fost scutiți de emoțiile loteriei aruncărilor de departajare, procedeu care, la primul meci, ne-a trădat.
Steaua a câștigat un meci dramatic, cu 27-26 (14-12), egalând astfel în seria pentru titlu, 1-1. Meciul decisiv va avea loc pe 30 mai, la Sala Polivalentă ”Concordia” din Chiajna.
De remarcat dăruirea tuturor băieților, jocul excelent al extremelor, contraatacurile percutante, combinate cu aruncările de la mare distanță, linia de 9 metri cu Vegar și Vujic funcționând destul de bine. Apărarea a fost cheia jocului, astfel că s-a favorizat un procentaj excelent și pentru portarul Tudor Stănescu, aflat în zi de grație. Antrenorul Ovidiu Mihăilă a gândit foarte bine momentele critice ale jocului, astfel că Steaua, la final, a fost echipa mai bună în acest meci.
Subliniem și fair-play-ul desăvârșit al unui apărător de excepție cum este Johansson Martin, cel care, în repetate rânduri, atunci când a faultat din motive tactice, și-a protejat adversarii în cădere, pentru a nu le provoca acestora o accidentare.
Pentru meciul decisiv, cu medaliile de aur pe masă, întreaga suflare stelistă trebuie să pregătească totul în cele mai mici detalii. Suporterii sunt așteptați să ajute echipa la partida în care Steaua poate redeveni campioana României la handbal masculin.
