Secția de rugby a Clubului Sportiv al Armatei Steaua București este una din cele mai vechi și mai prolifice, din structura instituției. Din acest motiv, am ales astăzi din scrinul cu amintiri, o poveste romantică, prin care vom încerca să relevăm începuturile ovale roș-albastre.
Secția de rugby a Stelei a luat ființă în anul 1948, la puțin timp după apariția pe eșichierul sportiv a clubului militar.
Trebuie remarcat că în perioada interbelică, rugby-ul prinsese puternice rădăcini în România, această tradiție neputând fi oprită de autoritățile comuniste, instalate la cârma țării după încheierea războiului. Din acest punct de vedere, ca o paranteză, România a reprezentat un exemplu fericit între țările socialiste, deoarece în toate celelalte, fără excepție, sportul cu balonul oval a fost marginalizat sau chiar distrus în totalitate, fiind considerat unul de origine burgheză.
Numele de glorie ale rugby-ului românesc, între cele două conflagrații mondiale, erau Stadiul Român, Tenis Club Român sau Viforul Dacia. Pe aceste trei structuri se vor dezvolta apoi echipe ca Steaua, Dinamo sau Grivița Roșie.
Apariția secției de rugby la clubul militar este strâns legată de eforturile colonelului Sidoiu, care a organizat o selecționată sindicală a României, pentru o deplasare la Beziers, în Franța.
Sub numele de CSC Armata, rugbyștii militari participă la prima lor competiție, Cupa RPR, în toamna lui 1948. Lotul era compus din jucători tineri, la care s-au adăugat și nume sonore ale vremii, cum ar fi atletul Marinache Anastasie, sau Nicolae Lăzărache. Primul a fost mai târziu un înaintaș redutabil, dar destinul său a fost crud, sfârșind de tânăr, în mod tragic. Lăzărache era un muncitor provenit de la fostele uzine Rogifer, redenumite ”23 August”, care a făcut o frumoasă carieră în Ghencea.
Turul campionatului 1948 se încheie cu CFR pe primul loc, talonată îndeaproape de Electrica și CSC Armata. Nicolae Ghiondea, Mărgărit Blăgescu, Petre Cosmănescu, Şerban Mehedinţi, Emanuel Valeriu şi mulţi alţii, conduşi de primul antrenor al echipei – Gheorghe Sfetescu, reprezentau nucleul roș-albastru.
De subliniat că la acel moment rugby-ul în România se bucura de o mare popularitate, partidele din competițiile interne fiind introduse, alături de fotbal, în programele Pronosport.
CSC Armata ar fi putut deveni campioană încă de la prima apariție, în anul 1948, dacă nu s-ar fi produs un fapt demn de antologie. Echipa Constructorul, care nu avea șanse la titlu, era în pericol de neprezentare, deoarece nu putea strânge 13 jucători, minimum prevăzut de regulament. În acest context, s-a apelat la foștii internaționali de la Stadiul Român, care au jucat împotriva Stelei. Evident că meciul a fost disproporționat, experiența stadiștilor fiind factorul-cheie pentru acel succes al oponenților. În 1948, rugbyștii roș-albaștri au ocupat locul al treilea în clasament, la egalitate de puncte cu CFR și cu Electrica.
În orice caz, povestea rămâne una interesantă și savuroasă. Rugby-ul militar va performa apoi an de an, chiar în 1949 fiind cucerit primul titlu național. În 1950 apare în vitrina clubului prima Cupă a României, iar eventul cu numărul 1 (cupă+campionat) este notat în 1953.
În prezent, Steaua este cea mai titrată echipă din rugby-ul românesc, având la activ 25 de titluri la seniori, dar și 10 Cupe ale României.
